Criza refugiaților din țările măcinate de război este principalul subiect în presa internațională. Familiile disperate, în căutare de pace și viață liniștită, se lovesc de rezistența europenilor care ridică garduri împotriva lor. Sunt, însă, și exemple pozitive ale unor oameni care oferă refugiaților o mână de ajutor. Este și cazul Lindei și lui Yves din Calais care l-au găzduit pe Sayid când avea nevoie de un acoperiș. Povestea lor a fost relatată de The Guardian.

Sayid este un sirian de 20 de ani, unul dintre miile de imigranți care au ajuns în Calais. Ca și ceilalți, tânărul trăia în condiții mizerabile, suferea de foame și de sete. Din disperare, a bătut la ușile localnicilor, dar i s-a închis ușa în nas, ceea ce nu l-a surprins. O profesoară care locuiește pe una dintre străzile din apropierea centrului i-a oferit tânărului un sandviș și apă și așa a început o prietenie frumoasă.

“A spus în engelză că îi e foame”, povestește Linda Aubry. Întrucât era un necunoscut, profesoara i-a spus lui Sayid să aștepte puțin, a închis ușa și s-a întors afara cu o gustare și ceva de băut. Nu are o explicație pentru ce a făcut, ci consideră că lucrul firesc pe care putea să-l facă.

Sayid este refugiat sirian, care a fugit din țara sa distrusă de război și a ajuns în Calais în vara lui 2014. El este unul dintre miile de refugiați care s-au încumetat să facă acest drum periculos până în Calais, oraș port din nordul Franței, de unde mai au un pas până în Marea Britanie.

Influxul de migranți din ultimul deceniu și-a pus amprenta asupra portului Calais. Organizația Sauvons Calais este una dintre vocile anti-imigrație din oraș care își exprimă radical sentimentele. Dar sunt și oameni care, în mod voluntar, predau franceza copiilor din tabăra refugiaților sau acordă prim ajutor în cadrul spitalului din teren înființat de Doctors of the World. Dar puțini au mers așa departe ca Linda și familia ei care l-au hrănit pe Sayid săptămâni la rând, întâi pe stradă, apoi ca invitat la ei la masa, iar apoi l-au invitat să locuiască cu ei.

Sayid a părăsit Siria după ce a început războiul, ajungând întâi în Egipt, înainte de a se îmbarca pe un vas de pescuit către Lampedusa și ajungând, în final, în Franța, traversând Italia. De aici, a făcut eforturi să ajungă în Marea Britanie, pentru a se reuni cu fratele său.

Conviețuirea nu a fost ușoară, Sayid obișnuind să o critice pe fiica de 20 de ani a Lindei și soțului ei, pentru că nu era căsătorită sau nu-și acoperea părul. “I-am explicat că în Franța, femeile și bărbații au aceleași drepturi, și că aici suntem o țară seculară. El spunea da, dar cred că era dificil pentru el să înțeleagă”, spune Linda.

Yves, soțul Lindei, explică ce l-a făcut să-l primească pe tânărul refugiat sub acoperișul lui. “Bunica mea poloneză a fost trimisă la Auschwitz. A lăsat-o în Paris pe mama pe care asistenta ei medicală o ținea ascunsă”, spune el. Linda, care provine dintr-o familie catolică italiană, spune că bunicii ei au ajuns în Paris din Italia în anii 1930, fără niciun ban, pentru că nu găseau de lucru. “Poveștile noastre nu sunt așa diferite. Dar chiar nu știu de ce am făcut asta. Poate dintr-un sentiment de vinovăție, că avem casa asta, viața asta și nu le merităm mai mult sau mai puțin decât el”, adaugă Yves, despre motivația gestului său.

Bărbatul a spus că locuirea împreună a fost dificilă din cauza diferențelor culturale, dar ar face din nou acest gest, dacă ar trebui. Speră, de asemenea, ca, în cazul în care fiica lui ar avea nevoie de ajutor în alt colț de lume, s-ar găsi o familie care să o ajute. Yves mai spune că vecinii erau scandalizați de faptul că ei au primit un migrant în casă.

După două luni de conviețuire, sirianul a plecat la fel de neșteptat precum a venit. Două zile mai târziu, a sunat să-i anunțe pe Linda și Yves că a ajuns în UK, unde a trăit dezamăgirea de a afla că fratele pe care nu-l văzuse de la 16 ani plecase în Canada. Sayid a aplicat pentru azil în Marea Britanie, dar a fost refuzat și în prezent nu primește ajutor de la guvernul britanic. El vorbește cu afecțiune despre familia care l-a adoptat în Franța și speră să reușească să se revanșeze în viitor, desi viitorul lui este foarte nesigur momentan.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.


Parteneri media

Proiect finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României