“Oamenii – călătorie” este piesa de teatru la care au lucrat, timp de două luni, liceenii noștri participanți la atelierul despre diversitate culturală din cadrul proiectului “Noile minorități din București”. Îndrumați de formatorii Amalia, Cristina și Andrei, tinerii au lucrat la monologuri bazate pe propriile experiențe din interacțiunile cu persoane din culturi diferite. Cum au decurs “lucrările”, ne povestesc cei trei formatori:

Cum a fost colaborarea cu elevii pe parcursul sesiunilor?

Amalia: Pentru mine a fost surprinzătoare. Mă așteptam să fie altfel, să fie greu, dar s-au legat frumos lucrurile încă de la început. Am reînvățat împreună și eu și ei ce înseamnă să fii nou, să fii deschis, să fii proaspăt. Recunosc, m-am atașat.

Cristina: Am devenit repede ‘parteneri de drum’. Și pentru că Andrei cunoștea deja o parte dintre participanți, primii pași împreună au fost mai ușor de făcut. Pe mine m-au bucurat dezinvoltura și deschiderea cu care au primit toți propunerile noastre. Titlul piesei făcute de/cu ei este “Oamenii-călătorie”, și cred că, dincolo de raportul elevi-formatori, am fost fiecare niște povestași care și-au împărtășit, timp de trei weekend-uri, despre noi și ceilalți, și tot ce e ‘in-between’.

Andrei:  A fost o colaborare plăcută. Un atelier în care am cunoscut copii minunați, foarte deștepți dornici de a învăța lucruri noi.

IMG_8000

Cât de multe știau copiii despre diversitate culturală?

Amalia: Copiii au venit cu un bagaj informațional destul de bogat. Cel mai frumos răspuns pe care l-am primit la unul din ateliere a fost: ‘Îmi place când cunosc oameni de altă naționalitate să interacționez, să aflu cât mai multe lucruri noi, să facem schimb de interese și pasiuni, iar când merg într-o țară străină încerc să mă integrez în stil și cultură, să adopt modul de viață, că numai așa, experimentând, ajung să cunosc și să înțeleg’.

Cristina: De la primul atelier am aflat că mulți călătoriseră cam peste tot în Europa și în afara continentului, în Africa, Asia, America (una dintre replici a devenit celebră de la primul atelier, când Rareș ne-a spus: ‘Am vizitat Statele Unite…bine, numai 26 dintre ele’)! Deci aveau deja un bagaj de experiențe, de întâlniri cu alte culturi și erau conștienți de diferențele de viziuni, de moduri de a gândi și de a trăi.

Andrei:  Copiii aveau o experiență foarte bogată, ne-au povestit impactul cu celelalte culturi în țările pe care le-au vizitat.

IMG_8012

Descrieți în câteva cuvinte conținutul și mesajul piesei finale.

Amalia: Cred că la întrebarea asta o să răspund prin cuvintele lor, aproximativ: ‘Vreau să învăț să observ oamenii și să-i cunosc. Vreau să înțeleg. Vreau ca oamenii să se înțeleagă între ei, indiferent de cultură sau naționalitate, pentru că deși nu vorbim aceeași limbă, simțim la fel și asta ne unește’.

Cristina: Ce am încurajat noi, prin discuțiile despre toleranță, discriminare, diversitate, a fost, în primul rând, un exercițiu de conștientizare, și asta va reflecta și piesa finală. Propunerea noastră a fost să descrie fiecare o întâlnire cu o persoană care i-a făcut să descopere mai multe despre o altă cultură, și despre ei înșiși. Pentru că prin experiențele personale vorbești cel mai sincer despre temele pe care noi le-am discutat la un mod mai general și teoretic. Și e momentul în care ajungi cu adevărat să îți conștientizezi/schimbi comportamentul și atitudinea pe care o ai, fără să spună ceilalți: ‘ai făcut bine’, ‘e incorect’. Mesajul piesei e spus prin mai multe medii și pe mai multe voci, și poate fi cuprins într-un cuvânt: deschidere. E despre îndemnul sociologului Sam Richards, de a încerca să ieși cu un centimetru din viața ta ca să vezi pentru puțin și din perspectiva celuilalt. Dacă faci asta iar și iar, ajungi să-ți vezi viața diferit și să fii parte din lume. Monologurile lor arată cât de departe a ajuns fiecare și ce forme poate lua empatia în cele mai neașteptate situații.

Andrei: În urma acestui atelier, pot spune că fiecare copil a învățat mai multe lucruri despre culturile a opt noi minorități din București.

IMG_8044

Care e câștigul vostru după acest atelier?

Amalia: Cred că cel mai mare câștig a fost că am cunoscut niște copii frumoși, am reușit să creăm o echipă și am încredere că dacă așa arată măcar o mică parte din generația viitoare, atunci chiar există speranța că viitorul e un drum mai bun, mai simplu. Da, cred că am câștigat un plus de încredere, speranță și prospețime.

Cristina: Amalia, Martha, Karina, Marinel, Aron, Denisa, Cătălin, Andrei, Pitu, Nicolae, Maria, Yaelle, Rareș, Vahid, Ion. Ei sunt, într-o ordine aleatorie, nealfabetică și nediscriminatorie (!), câștigul meu după aproape două luni în care și eu mi-am descoperit, alături de ei, prejudecăți și mi-am depășit zona de confort. Le mulțumesc cu inima la fel de caldă ca toate cafelele băute cu ei dimineața, și abia aștept să îi aplaud la finalul piesei.

Andrei:  Câștigul meu după acest atelier este reprezentat de oamenii minunați pe care i-am întâlnit.

IMG_8043

 

Fotografii de Adi Bulboacă.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.


Parteneri media

Proiect finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României