user comment
user comment

Iulia Stiru și Elena Gudumac sunt asistenți de cercetare a comunității moldovene din București. Explorarea comunității a cuprins o vizită în parcarea din fața fostului sediu al Direcției de Pașapoarte, un loc-reper pentru microbuzele care vin de la Chișinău.

Sediul Direcției Naționale de Pașapoarte se află la intersecția străzii Nicolae Iorga cu Bulevardul Dacia. Până acum ceva timp, aici își depuneau actele persoanele din Republica Moldova care voiau să obțină pașaport românesc. Astăzi, actele se depun la Ministerul de Justiție, dar locul a rămas cunoscut șoferilor de microbuze din Moldova, care obișnuiesc să parcheze aici. Spațiul a devenit astăzi o mini autogară neautorizată pentru șoferii basarabeni.

Spațiul nu este delimitat în vreun fel; este doar semnalizat de un indicator rutier ce indică o parcare. șoferii respectă spațiul destinat parcării și nu parchează în locuri nepermise. Spațiul nu este semnalizat de alte inscripționări care să precizeze activitatea desfășurată. în spațiu sunt prezente microbuze sau mașini cu 7 locuri. Parcarea este animată de șoferii mașinilor care stau la locul parcării până când se întorc toate persoanele cu care au venit. Ni s-a părut foarte interesant că fiecare microbuz avea improvizat în portbagaj un pat. Cu pături plusate și perne, aici se putea odihni o persoană. E posibil ca patul să fi fost improvizat pentru a se odihni șoferii, dar și pentru un pasager obosit. Nu au vrut să ne spună cine doarme acolo și nici să le facem poze.

Zona e animată de înghesuială de mașini mari și microbuze, un număr mare de persoane din Republica Moldova, magazinul și centrul xerox sunt aglomerate. Parcarea este plină de la prima oră a dimineții, iar toate mașinile sunt cu număr de înmatriculare din Republica Moldova. șoferii fac ture în jurul mașinilor sau vorbesc între ei. Aflată vis-a-vis de unul dintre sediile Universității Spiru Haret, parcarea îți creează senzația că ce se întâmplă în parcare are legătură cu Universitatea sau că microbuzele transportă studenții din Republica Moldova ori la înscrieri, ori pentru un schimb de experiență. Acest aspect mi s-a părut derutant, mai ales că unii moldoveni au intrat în instituție cu niște dosare în mână (nu am reușit să aflăm ce au făcut acolo).

Pentru că fusesem informate că acolo sunt parcate mașinile care aduc persoane din Republica Moldova care doresc să-și depună acte pentru pașapoarte, a fost derutant să constatăm că acum acolo este un simplu loc de parcare, care nu are obligatoriu treabă cu procesele birocratice. Pentru că e un loc cunoscut atât de șoferi, cât și de pasageri și se află aproape de centrul orașului, mașinile sunt parcate aici.

Am ajuns acolo la ora 7:15, într-o zi de luni, în plină vară. La acea oră zona era încă destul de liniștită, traficul nu era aglomerat. După o jumătatea de oră, însă, au început să se perinde persoane care lucrau în apropiere, iar zona a devenit ceva mai aglomerată. Doamne foarte aranjate, îmbrăcate în rochițe lejere de vară, frumos coafate atrăgeau atenția șoferilor care le urmăreau cu privirea până când se pierdeau pe străduțele din apropiere. Pe lângă microbuzele moldovenilor au mai parcat și alte mașini cu numere românești pe străzile din jurul parcării amenajate. Am presupus că erau angajați care lucrau în zonă.

Am ales pentru observație prima parte a zilei pentru că știam că după ora 12, după depunerea actelor pentru pașapoarte, microbuzele pleacă. Pentru că, între timp, spațiul și-a schimbat activitatea și a devenit un loc de parcare, mașinile rămân acolo până când se întoarce și ultima persoană cu care au venit în țară. Ne interesa să aflăm de ce acte e nevoie pentru un pașaport, de ce vârste sunt persoanele interesate să obțină pașaport, la ce îl folosesc, s.a. Spațiul este acum o simplă parcare, iar cei care vin în România nu vin doar pentru chestiuni birocratice, ci și cu interese personale. Deși nu se mai depun actele pentru pașaport în același sediu, ci la Ministerul de Justiție, locul este cunoscut atât de șoferi, care aleg să parcheze aici, cât și de persoanele care vin cu diverse treburi în București. Parcarea este într-o zonă centrală, aproape de stația de metrou Romană, accesul fiind ușor pentru oricine către toate zonele Bucureștiului.

Cei care ocupă parcarea sunt în principal șoferii. Aceștia se cunosc unii cu alții, fac grupuri, se adună în jurul unei singuri mașini și stau de vorba, consumă cafea cumpărată de la un automat din magazinul din parcare și fumează. Par în general plictisiți. Atunci când nu vorbesc între ei, stau în mașină și se odihnesc, citesc, se joacă pe gadgeturi sau utilizează telefonul mobil. Sunt  îmbrăcați lejer, ca de drum: șorturi sau jeanși și tricouri. Doar unii dintre ei sunt mai aranjați și poartă cămașă. Vorbesc limba română cu un puternic accent moldovenesc și uneori, alternează cu limba rusă, atunci când vor să nu intelegm ce spun între ei.

Pentru că au avut de mai multe ori de-a face cu presa și cu poliția pentru activitatea desfășurată și pentru problema pașapoartelor, șoferii au devenit reticenți. Se aliază, fac bisericuțe și refuză să răspundă la întrebări. Din grupul lor, uneori se găsește « un curajos » care acceptă să vorbească cu noi. Restul stau tăcuți sau se baricadează în mașini. Proprietarul magazinului este primul care acceptă un dialog cu noi. La rugămintea lui, acceptă și alți doi șoferi să ne răspundă la niște întrebări.

Patronul magazinului este un domn la vreo 60 de ani. L-am întrebat inițial dacă a deschis magazinul pentru că a observat că zona e populată. Ne-a spus că a deschis magazinul acolo în anul 1990 și că nu are nicio legătură cu prezența moldovenilor. în interiorul magazinului este și un minibar cu scaune înalte și televizor. Prețurile sunt normale, nu au adaos comercial exagerat. Tot în magazin se află și un automat pentru cafea foarte utilizat de moldoveni. L-am întrebat în ce relații este cu moldovenii care vin acolo frecvent și ne-a spus că îi cunoate pe toți pentru că intră la el în magazin.

La îndemnul proprietarului de magazin, unul dintre șoferii mașinilor din Republică Moldova a acceptat să stea de vorba cu noi. Cu vârstă între 50-55, șoferul este îmbrăcat lejer, în jeanși și un tricou simplu. Fumează și bea cafea pe parcursul discuției. Destul de rezervat, ne-a tras pe unul dintre trotuare și cu o voce destul de stinsă ne-a spus ca face drumul Chișinău-București de două-trei ori pe săptămână, de câte ori este solicitat. Tot el ne-a spus că toate mașinile care vin în București pleacă din Chișinău. Indiferent din ce zonă a Moldovei sunt pasagerii, aceștia fac individual drumul până la Chișinău și de acolo se îndreaptă împreună spre România. Nu are un număr fix de pasageri cu care vine în București. Dacă clientul e dispus să plătească, poate veni și cu o singură persoană. Ne-a spus că s-a obișnuit cu drumul și chiar dacă nu este o urgență vine în România săptămânal. Chiar și pentru 30 de lei profit alege să facă un drum până în București pentru că tot înseamnă ceva. Dacă ar sta acasă nu ar primi nimic.

Singura informație mai consistentă pe care reușim să o aflăm, cu greutate, în parcare, este existența unor ajutoare care le facilitează moldovenilor găsirea unui domiciliu (luarea în spațiu) în România. Contra unei sume de bani, cam 100 de euro (deși suma nu mi se pare credibilă), moldovenii fac rost de domiciliu în România și așa își pot face buletin de România.

Fiind un spațiu public, nu a fost greu cu accesul, însă de cum am ajuns, m-am simțit urmărită. Nu eram nici pasagera lor, nu eram nici în trecere, doar stăteam și analizam, iar asta a atras atenția asupra mea. Nu m-a întrebat nimeni nimic, dar m-am simțit la rândul meu analizată.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.


Parteneri media

Proiect finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României