Indiciile unui București divers din punct de vedere cultural sunt peste tot, din Pantelimon în Centrul Vechi și de la Piața Gemeni în Voluntari. Echipa de cercetare a proiectului “Noile minorități din municipiul București” formată din masteranzii în antropologie din cadrul SNSPA și coordonată de antropologii Monica Stroe, Bogdan Iancu și profesor Vintilă Mihăilescu a mers pe teren în căutarea locurilor în care noile minorități și-au lăsat amprenta. În această pagină puteți găsi o serie de relatări detaliate ale acestor incursiuni printre comunitățile de chinezi, moldoveni, turci, indieni, libanezi, britanici, francezi și italieni.

Andreea Agache este asistent de cercetare a comunității chineze din București. Explorarea comunității a cuprins o plimbare prin cartierul Dobroiești, unul dintre locurile în care chinezii din București și-au pus cel mai mult amprenta.

Picture 131

Comuna Dobroiești este practic lipită de București, mai precis de cartierul Fundeni. Având o suprafață foarte mare, am pornit în explorare în partea în care știam deja că locuiesc chinezi și anume zona cuprinsă între Podul Fundeni și Dragonul Roșu, pe latura dreaptă a șoselei Dragonul Roșu.

Zona explorată cu această ocazie este un fel de “mic cartier” al Dobroieștiului, aflat spre ieșirea către Dragonul Roșu. Nu este un cartier chinezesc, în sensul că ar locui numai chinezi acolo. Locuiesc și români, și chinezi, însă aceștia din urmă sunt destul de mulți, iar în perimetru există blocuri în care locuiesc doar chinezi (după cum mi-au spus angajați români din zonă, agenți de pază și vânzători).

Este un spațiu accesibil, nu există persoane care să îți blocheze sau limiteze accesul (de ex. agenți de pază), însă e destul de pustiu. Nu sunt mulți oameni pe străzi, abia dacă te întâlnești cu un om sau doi, magazinele sunt cam goale și cei care se deplasează o fac în general cu mașina. Majoritatea celor care au trecut cu mașina pe stradă erau chinezi (cam opt din zece). Toate mașinile aveau numere de înmatriculare de București sau Ilfov, iar la numere în combinație se găseau cel mai des litera “Y” și literele “LI” (de altfel, până acum, “Li” este numele cel mai des întâlnit).

în comuna Dobroiesti, în zona “nouă”, o zonă numai cu blocuri și vile noi (nu există case vechi, unele drumuri nu sunt încă asfaltate, înainte era aici teren viran). Pe teren, erau diferite reclame pentru “Fundeni Residence”. Deși pe site-ul dezvoltatorului, pe care m-am uitat ulterior, cartierul este prezentat ca fiind în București, pe aproape fiecare stradă erau plăcuțe pe care scria “Zonă supravegheată video. Primăria Comunei Dobroiești”.

Spațiul nu este unul închis, în continuare sunt blocuri și vile în construcție, în diferite stadii de finalizare. De asemenea, până la Dragonul Roșu este un teren viran destul de mare care este împrejmuit și care pare că urmează a fi parcelat și el pentru a fi construit. De asemenea, la “marginea zonei” sunt un fel de depozite cu materiale de construcții.

În zona aceasta, practic, accesul se face numai cu mașina personală sau pe jos. Eu am mers pe jos, venind de la Dragonul Roșu, trecând pe lângă terenurile rămase încă virane și intrând direct în zona locuită de chinezi. Însă, în general, se vine din partea opusă, adică de la șoseaua Fundeni, ca punct de reper (și întoarcere) de la Podul Fundeni, pe șoseaua Dragonul Roșu, sau înainte de pod, intrând pe alte străduțe adiacente și trecând prin zona veche de case.

Picture 149

Peste tot sunt panouri și reclame la Dragonul Roșu. De asemenea, sunt inscripționări cu numele străzilor. Nu există vreun afișaj de genul “ChinaTown”.

Intrând pe străduțe, există panouri și reclame la “Fundeni Residence” (nu există în schimb o delimitare clară a acestui spațiu, din ce mi-am dat seama, sunt încă imobile în construcție, proiecte deschise, în derulare). Pe aproape fiecare străduță, se găsește câte o plăcuță cu mesajul “Zonă supravegheată video pentru prevenirea infracționalității. Primăria Comunei Dobroiești”.

Fiind vorba de o zonă de locuințe (încă în construcție), în spațiu sunt imobile de locuit: bloculețe, vile cu un etaj sau două, toate cu curți închise, un bloc mai mare de șase etaje, locuit în exclusivitate de chinezi, informație aflată de la trei persoane diferite; la fața locului, în balcoane erau într-adevăr numai chinezi, la parter este un magazin cu produse chinezești, “Oriental Market”, și un spațiu de recreere din ce mi-am dat seama (era închis, are geamuri mari mate, iar dinăuntru se auzeau numai voci de bărbați care vorbeau în chineză foarte agitat și păreau să joace tenis sau ping-pong, după zgomote). De asemenea, se mai găsesc câteva magazine (foarte puține) – unele cu inscripții în română și chineză, o farmacie, un service auto – de asemenea cu inscripții în română și chineză.

Pe străzi și în magazine sunt foarte puțini oameni. Din faptul că sunt multe mașini parcate pe lângă imobile, deduc că majoritatea oamenilor sunt în case. În blocul de 6 etaje, dar și în alte blocuri mai mici, apar în diverse momente oameni pe balcon: doi bărbați stau de vorbă și fumează, un bărbat repară ceva adăpostit de o umbreluță, o mamă cu un copil mic întinde rufe la uscat (în multe balcoane de altfel sunt rufe întinse la uscat; unele balcoane au mobilier, gen măsuță, scaune, umbreluță, și plante; de asemenea, în unele balcoane și pe geamuri sunt puse niște panouri de protecție solară care au inscripții chinezești și / sau desene). Toți locatarii vizibili sunt chinezi. La parterul blocului este o zonă de recreere închisă, din care se aud bărbați care vorbesc în chineză și joacă un sport (deduc după zgomote și angrenajul lor).

În magazine, angajații sunt toți români, sunt tineri și destul de rezervați. Mi-au spus că nu locuiesc în zonă, doar că vin aici la muncă și au confirmat cu toții că acesta este “cartierul în care locuiesc chinezii”. Există și două mini-tarabe, mai precis două tonete cu diverse fructe și legume, în special pepeni. Sunt localizate la distanță una de cealaltă (una pe șoseaua principală, iar a doua pe străduțe). Toate prețurile sunt în lei.

Picture 102

La magazinul “Oriental Market”, un fel de supermarket cu produse chinezești, deși nu am putut fotografia, m-am putut plimba în liniște printre rafturi (este un magazin mai mare față de celelalte pe care le-am văzut). Cât am stat acolo, au venit doi clienți chinezi diferiți, bărbați în jurul vârstei de 30-40 de ani. Printre altele, am cumpărat câteva produse de aici și am vorbit un pic despre acestea cu vânzătoarea (de exemplu, despre un suc specific lor foarte dulce, despre niște supe instant etc.). La intrarea în magazin, erau câteva rafturi unde, printre obiecte de décor chinezești, erau multe pliante, toate reclame la alte magazine chinezești și la restaurante, toate printate în română, din care am luat și eu câteva.

Din observațiile făcute, este foarte clar că cei prezenți locuiesc aici, iar în bloculețele/vilele unde sunt apartamente cumpărate, se vede că locuirea este permanentă, după ceea ce au la geamuri sau pe balcoane sau în curți. De asemenea, după cum am mai precizat, încă sunt foarte multe imobile nedate în folosință sau nelocuite. Străzile din partea aceasta nu sunt asfaltate, există piatră pe majoritatea din ele. Spre “centrul” cartierului, lucrurile sunt mai așezate și mai cochete și toate străduțele sunt asfaltate. Aproape peste tot sunt camere de luat vederi.

Pe stradă, efectiv mergând, nu am văzut decât câțiva chinezi: un cuplu care a cumpărat pepeni de la taraba cu fructe, un tânăr care mergea foarte repede și fuma și un bărbat la vreo 60 de ani care stătea la o intersecție, în fața unui magazin chinezesc, și aștepta pe cineva. Avea o pălărie neagră foarte mare de cowboy, ochelari de soare, era îmbrăcat în blugi negri și o cămașă. Se mișca încontinuu de colo-colo, prin soare. La un moment dat, a ieșit un bărbat român din magazin, au discutat puțin, din discuție am dedus că ar fi vecini.

Din moment ce aici nu există transport public local (nu există nicio stație de mașină sau maxi taxi), persoanele din cartier se deplasează mult cu mașinile personale (mi s-a părut că există o preferință pentru Volswagen, Audi, BMW). Marea majoritate a șoferilor erau bărbați, dar au trecut și două mașini în care erau o mamă cu un copil pe scaunul din față, precum și o mașină cu câteva tinere foarte cochete și vesele, care mi-au lăsat impresia că ies în oraș.

Lumina era foarte puternică, deoarece spațiul este deschis și era mijlocul zilei. În zonele “finisate” domină o senzație de curățenie și întreținut, grădinile ca de “vitrine”. În zonele aflate încă în construcție, este gunoi și este destul de urât, mai ales că acolo nici drumurile nu sunt asfaltate încă (bloculețele date în locuire în schimb sunt curate și îngrijite). Nu am rămas cu vreo impresie senzorială puternică din apropierea locuințelor (mirosuri de mâncare gătită, muzică) probabil pentru că practic nu prea ai cum să te apropii mult de geamuri.

La unele imobile, poți deduce că trăiesc și chinezi acolo după mașinile parcate lângă (mai au câte ceva chinezesc pe bord, sau au combinații de litere cu “LI”). În balcoane și în interiorul unor mașini se află obiecte și inscripții chinezești. În afară de supermarketul Oriental Market (cu alimente și produse importate din China), mai există un fel de magazin-alimentară dat în folosință doar parțial (încă se construia în interiorul lui), care avea un panou de publicitate scris în română, engleză și chineză: produse din carne, lactate, fructe și legume. Service-ul auto din cartier are de asemenea înscrisurile bilingve.

Este foarte cald, nu există copaci în zonă, nu există verdeață sau umbră. Spațiul este foarte diferit fată de cel de pe partea cealaltă a șoselei Dragonul Roșu, unde sunt casele “vechi” și unde este multă verdeață, sunt spații de joacă pentru copii înconjurate de copaci etc. De asemenea, este foarte liniștit, traficul “mare” se face numai pe șoseaua Dragonul Roșu, pe străduțe trece doar câte o mașină din când în când și oamenii sunt foarte rari.

Impresia de “nou” este foarte puternică, absolut toate clădirile sunt construite recent, străzile sunt noi, de asemenea și stâlpii de electricitate, plăcuțele cu numele străzilor, florile și pomii plantați pe rarele și micile “spații verzi” (într-un loc, pomii aveau pe ei etichetele de vânzare, cam șterse, dar se vedeau). Din discuțiile cu românii angajați am aflat ca infrastructura a fost făcută doar “cu banii chinezilor” (ceea ce vine în completarea a ceea ce citisem pe internet, și anume ca drumul public șoseaua Dragonul Roșu a fost în fapt o investiție a chinezilor, mai precis a Grupului Niro, care deține complexul comercial Dragonul Roșu). De asemenea, rămâi cu impresia de “în construcție” deoarece multe zone sunt încă în construcție. Se conturează deja ceea ce în câțiva ani va arăta ca un cartier funcțional.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.


Parteneri media

Proiect finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României