Bogdan Iancu este antropolog și unul dintre coordonatorii echipei de cercetare din cadrul proiectului Noile minorități din municipiul București”, demers care acoperă lipsa unei evaluări a impactului cultural pe care îl au grupurile de migranți care s-au stabilit în București în ultimele două decenii. Din rezultatele cercetării de până acum, Bogdan a observat că în București impactul noilor minorități nu e deloc de ignorat, dar politicile publice în domeniu se reduce la festivisme sporadice.

 

De ce crezi că e important un proiect despre noile minorități din București?

Pentru că prezența lor este din ce în ce mai consistentă în București și pentru a încerca dez-exotizarea lor prin depășirea impresiilor generate de contactele pasagere la restaurant sau la petreceri sau din reportajele care scot portrete-tip pe bandă rulantă. Apoi pentru a contribui la producția unui set minim de date calitative care să ofere o imagine despre diferitele contextele ale configurării acestor minorități.

 

Ce înseamnă integrarea minorităților?

Ar trebui, conform politicilor specifice, să însemne metabolizarea acestora, printr-o absorbție treptatăîn țesutul social al orașului, prin producerea de schimburi culturale simetrice. Pe de altă parte, această perspectivă, tributară inerției group-ismelor¸ ignoră, de cele mai multe ori, opțiunile individuale, de exemplu că e posibil ca mulți dintre acești migranți să nu își propună să se stabileasa definitiv în București și în condițiile unei experiențe pasagere sau medii să nu investească în aceste schimburi. Pe de altă parte, dacă semnele integrării însemnă să mănânci cu entuziasm sarmale, salată boeuf și mici, iluzia integrării defilează veselă în fiecare zi.

 

Cum apreciezi impactul cultural al noilor minorități din București?

Mai întâi o prudență: așa cum o demonstrează rezultatele parțiale ale cercetării noastre, cu puține excepții, nu regăsim nuclee comunitare de tipul celor cu care ne-au obișnuit filmele cu imigranți de la Londra, Paris sau New York, prin urmare nu putem vorbi (încă) de un impact spectaculos. Pe de altă parte, semne ale acestor prezențe încep să depășească clasicul exotic culinar și să colonizeze peisajul local al formelor de divertisment. Festivalurile gastronomice și de film sau sărbătorile în stradă cum sunt cele ale comunităților chineze, turce, indiene sau britanice din București încep să facă parte dintr-o serie de evenimente consacrate care își au publicul lor fidel.

 

Ce părere ai despre atitudinea bucureștenilor față de minorități?

În condițiile în care dimensunile acestor populații sunt încă destul de mici, raportate la populația Bucureștiului, nu cred că există structurate niște percepții cu grad de generalizare. Cu siguranță, însă, au depășit perioada în care stereotipurile guvernau aproape orice contact.

 

Cum comentezi politicile publice din domeniu?

Nu reușesc să văd altceva decât festivisme sporadice, motiv pentru care, din păcate, nu pot face un comentariu mai elaborat. Cred că proiecte de tipul celui pe care îl dezvoltăm acum pot să furnizeze informații care să calibreze politicile viitoare (să sperăm că vor apărea) pe realitățile din teren.

 


Dar trendurile din Europa?

Depinde despre care parte a Europei discutăm. Evident că dacă ne raportăm la țările spre care se îndreaptă acum refugiații din calea războaielor, probabil că acolo nu există motive de empatie/simpatie. În general se tinde spre atragerea unor categorii profesionale deficitare dar, în ansamblu, spre respingerea sau îngreunarea fluxurilor migratorii estice, iar efectele crizei economice au accentuat acest trend.

 

Care crezi ca sunt principalele bariere de integrare / acomodare ale noilor minorități care se stabilesc în București?

Bariere de acomodare pot fi mai degrabă reprezentate de situații generice: de la dificultăți în găsirea produselor alimentare cu care sunt familiarizați migranții până la formele de socializare, traficul aglomerat, spațiile verzi insuficiente etc.

 

Prin ce e atractiv Bucureștiul pentru noile minorități?

Cred că este un oraș cu o economie foarte dinamică, destul de safe și cu tendințe cosmopolite, în care o parte dintre aceste minorități sunt discriminate pozitiv și găsesc oportunități pe care, în zonele de origine, e posibil să le fi pierdut sau să fie restrânse.

Proiectul “Noile minorități din municipiul București” are la bază cercetarea antropologică a opt grupuri de minorități: chinezi, turci, indieni, libanezi, moldoveni, francezi, italieni și britanici. La sfârșitul etapei de cercetare, vom publica un studiu care va arăta amploarea impactului cultural al grupurilor de minorități stabilite în București în ultimii 20 de ani.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.


Parteneri media

Proiect finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României