Cetățenii din Republica Moldova reprezentau, ca număr, a treia comunitate provenită din state terțe în București. Potrivit datelor Inspectoratului General pentru Imigrări din 2012, 2.098 de cetățeni străini erau moldoveni, cei mai numeroși fiind chinezii (4.121) și turcii (3.425).

În total, 30.941 de persoane erau înregistrate de IGI în 2012. Dintre acestea, 19.288 cetățeni din state terțe, iar 11.653 din state membre ale Uniunii Europene sau Spațiul SEE/Confederația Elvețiană.

Cetățenii din Republica Moldova au fost, astfel, incluși în cercetarea “Noile minorități din municipiul București” care și-a propus ca, în perioada aprilie 2015 – aprilie 2016, să evalueze impactul cultural al opt noi comunități: chinezi, englezi, indieni, francezi, libanezi, italieni, turci și moldoveni. Echipa proiectului a creat, astfel, cadrul unei dezbateri despre minoritățile naționale așa cum sunt ele considerate de statul român acum și despre dinamica comunităților formate în ultimii 25 de ani în București. De altfel, proiectul nostru lansează mai multe întrebări, printre care: “sunt cetățenii Republicii Moldova o minoritate în București?”, “ce îi atrage pe cetățenii din statele vestice la București?”, “în contextul migrațiilor din ultimele decenii, cum mai poate fi definită minoritatea?”.

Conceptul de “nouă minoritate” este controversat, iar proiectul ia în considerare acest lucru. Există chiar subiecți intervievați în cadrul studiului care nu sunt de acord cu premisa de la care pleacă această cercetare. Nu ne-am propus să stabilim noi care sunt noile minorități din București. Pe baza cercetării și a datelor oficiale privind numărul străinilor din București, Asociația Mișcarea pentru Acțiune și Inițiativă Europeană și-a propus să încurajeze dialogul intercultural și să mărească gradul de cunoaștere a comunităților formate prin stabilirea în București a membrilor celor opt minorități în ultimii 25 de ani.

Cetățenii moldoveni s-au relocat din Republica Moldova în București fie pentru studii, muncă sau reîntregirea familiei. Mulți dintre ei fac demersuri pentru obținerea cetățeniei române pe lângă cea moldovenească sau au devenit deja persoane cu dublă cetățenie. Sunt cazuri în care procesul birocratic este anevoios și se întinde pe mai mulți ani. În acest timp, cetățeanul moldovean relocat în România se confruntă legal cu statutul de migrant, șederea și activitatea în România bazându-se pe posesia unei vize, respectiv a unui permis de ședere temporară care trebuie reînnoit periodic, cu fiecare reînnoire fiind necesară motivarea și justificarea către autorități a prezenței pe teritoriul României.

În demersul nostru antropologic, am cunoscut mai mulți membri ai comunității moldovene din București, cu păreri pro și contra față de acest statut al comunității. Parcursul istoric comun al României și Republicii Moldova face ca moldovenii să fie o comunitate aparte în București. Procesul de dobândire al cetăţeniei române este diferit pentru cetăţenii moldoveni faţă de cetăţenii altor state, dar este totuşi o realitate juridică ce ridică multiple bariere de integrare. Moldovenii care doresc să trăiască în România trec atât juridic-birocratic cât şi identitar prin experienţa migraţiei, trebuind să îndeplinească proceduri specifice unui imigrant sau expat (aplicaţie pentru viză, permis de şedere, legitimarea cu paşaportul).

În București există numeroase asociaţii care reunesc cetăţeni moldoveni sau le reprezintă acestora interesele colective (Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, Federaţia Asociaţiilor de Basarabeni din România etc.). Aceste forme de agregare pe baza unei identităţi colective sunt mărturia autopercepţiei moldovenilor din România ca grup distinct, cu probleme şi nevoi specifice. De asemenea, diversele politici afirmative ale statului român creează forme de cetăţenie minoritară (locurile speciale în învăţământ, locurile speciale în cămine – cazarea în căminele pentru străini etc).

Proiectul îşi propune de asemenea să exploreze în ce măsură graniţele statale formale / ale cetăţeniei sunt dublate de graniţe identitare. Alteritatea este de multe ori o auto-reprezentare dar şi o percepţie a celor din jur. Cetăţenii moldoveni se confruntă cu stigmă şi discriminare, iar alteritatea este experimentată ca experienţă cotidiană.

În aceste condiţii, este important să privim dincolo de dezideratul integrării şi să interogăm, cu ajutorul instrumentelor antropologice şi sociologice, cum se derulează multiplele experienţe identitare ale cetăţenilor moldoveni din Bucureşti.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.


Parteneri media

Proiect finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României