Timp de șase sesiuni, liceenii de la atelierul de fotografie au învățat să fie toleranți și au deprins tehnici foto de la formatorii lor, Cristina și Vlad. Aceștia i-au ghidat pe teren, unde au surprins cadre-mărturii ale diversității culturale ale Bucureștiului. Cei doi formatorii ne povestesc cum a decurs atelierul, ce i-a surprins, ce nu le-a plăcut și ce așteptări să avem de la expoziția foto pe care o vor organiza chiar elevii participanți.

Cum a fost munca cu elevii pe parcursul atelierului?

Cristina: Lucrul cu adolescenții este mereu fluent și intuitiv. Aceștia prind ușor noțiunile de tehnică fotografică și sunt perseverenți când vine vorba de fotografii reușite. Îi percep ca fiind deschiși la descoperirea lucrurilor noi, dornici să învețe și receptivi, în mod special. Există, desigur, o mică barieră de expresie de sine, lucru normal la vârsta descoperirii lumii și a sinelui, însă aceasta este depășită în majoritatea cazurilor prin căutările creative ale fotografiei.

Vlad: Munca cu elevii a fost fără niciun dubiu o experiență pozitivă. Atunci când am lucrat cu elevi interesați de fotografie, ritmul a fost alert, implicarea lor a fost mare și la finalul workshopului au reușit să creeze o serie de imagini bune. În cazul grupelor mai mari sau cu implicare redusă, provocarea cea mai mare a fost sa îi țin(em) atenți și motivați, dar și aici am găsit elevi pasionați cu care a fost o plăcere să lucrez.

Care sunt rezultatele?

Cristina: Un rezultat direct și ușor de observat este îmbunătățirea fotografiilor realizate de participanți, după asimilarea noțiunilor despre compoziție, expunere și genuri fotografice. În urma unui curs cu o desfășurare restrânsă, cum a fost acesta, consider că doar se plantează semințele unui grad mai înalt de conștientizare de sine, iar ele urmează să dea roade în timp, pe măsură ce conceptele de ‘toleranță’, ‘empatie’, ‘acceptare’ ies din zona teoretică și intră în sfera cotidianului pe care fiecare din copii îl experimentează.

Vlad: Asta vom vedea la expoziție.

Ce v-a impresionat la copii?

Cristina: Deschiderea cu care au primit informațiile este dezarmantă, la fel și gradul înalt de participare și implicare. Au fost desigur și mici excepții, însă majoritatea copiilor au fost implicați și activi în toate exercițiile. M-a surprins plăcut felul în care au realizat exercițiile fotografice, folosindu-și întreg potențialul simțului creativ și explorând toate unghiurile și modalitățile de abordare ale subiectelor. De asemenea, m-a încântat să văd receptivitatea lor la feedback-ul primit asupra fotografiilor realizate și faptul că au fost entuziasmați să afle informații noi despre minoritățile din București.

Vlad: Maturitatea de care mulți au dat dovadă în timpul proiectului. Chiar dacă workshopul era opțional și în afara orelor de clasă, au venit în număr mare și în mod regulat, s-au gândit serios la subiectele pe care le-am abordat (legate de fotografie, dar și de diversitate), au făcut exercițiile foto etc. Mi-a plăcut mult și interacțiunea dintre ei. Participanții la curs postau constant imagini realizate de ei pe un grup privat de discuții. Mă temeam că discuțiile ar putea degenera și că eventuale animozități din lumea reală s-ar găsi și online, însă am fost foarte plăcut surprins că toată interacțiunea lor a fost exclusiv pozitivă.

Ce v-a dezamăgit?

Cristina: Singurul lucru care m-a dezamăgit a fost timpul scurt pe care l-am avut la dispoziție, lucru care ne-a impus un ritm mai alert și o limitare a cantității de informații transmise.

Vlad: Poate ar fi fost mai eficient atelierul cu un număr mai mic de elevi, direct interesați de fotografie.

Cât de multe știu despre diversitatea culturală?

Cristina: Informațiile concrete deja existente despre diversitatea culturală nu au fost în abundență. Însă a existat o bază de acceptare și deschidere pentru asimilare, lucru care a făcut posibilă absorbția rapidă a noilor informații. M-a surprins plăcut faptul că o mare parte din conceptele despre gradul de conștientizare, toleranță și empatie erau deja familiare și însușite în rândul participanților.

Vlad: Depinde. Elevii de la liceele teoretice au dat dovadă de multă toleranță și deschidere, aveau deja interacțiuni pozitive cu minorități sau alte grupuri și înțelegeau conceptele principale. Elevii de la liceele tehnice au avut manifestări rasiste care ne-au surprins (au strigat “cioara” când au văzut poze cu oameni de culoare, s-au referit la chinezi ca “ăia cu ochii mici” etc.).

Dar despre foto?

Cristina: Fiind copiii erei tehnologice, adolescenții sunt expuși zilnic la un nivel abundent de conținut vizual, care le îmbogățește limbajul vizual, chiar dacă acesta nu este încă dezvoltat. Noțiunile rudimentare de încadrare și compoziție sunt prezente ca informație vizuală în mintea lor, deși terminologia fotografică specifică nu este însușită încș. Astfel, ei cunosc intuitiv anumite lucruri care țin de limbajul vizual, iar la cursul foto le dezvoltă, cât și dobândesc vocabularul necesar.

Vlad: Majoritatea elevilor aveau cunoștințe limitate despre fotografie și au învățat lucruri noi în timpul proiectului.

Care e câștigul vostru în urma atelierului?

Cristina: Apreciez cel mai mult perspectivele diferite asupra vieții la care am fost martoră în interacțiunea cu colegii și participanții la curs. Ideile noi, abordările diferite, părerile simple sau mai complexe, modalitățile de desfășurare a activităților, poveștile și alegerile de viață – toate acestea mi-au îmbogățit viața și au adus un suflu nou în ceea ce fac.

Vlad: Ca fotograf, multe din aspectele legate de crearea unei imagini au devenit reflex (încadrare, compoziție, setări ale aparatului etc.). Provocarea mare este să simplifici aceste lucruri și să le predai astfel încât, la sfârșitul unui interval de timp foarte scurt, participanții să le poată aplica pentru a produce imagini mai bune. Grație acestui proiect, am avut ocazia să mă gândesc și eu la ce contează pentru mine în fotografie. Mă bucur și că am avut ocazia să fac ceva foarte diferit de ce fac în mod normal. Ca fotograf, cred că sunt importante proiectele personale – cu cât sunt ele mai diferite de ce fac în mod normal, cu atât mai bine.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.


Parteneri media

Proiect finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României