Grupul francezilor bucureșteni este format din mai multe sub-comunități diferite din punct de vedere al interacțiunilor interne și ale celor cu indivizii exteriori. Cei aproximativ 9.000 de francezi care locuiesc în țara noastră, după cum spune liderul Uniunii Francezilor din România, se împart în trei categorii, conform profilului socio-profesional individual.

Prima categorie este formată din expații care lucrează în managementul multi-naționalelor franțuzești care operează în București și personalul ambasadelor. Aceștia locuiesc temporar în oraș, împreună cu familia, în case închiriate. Interacțiunile cu românii sunt limitate doar la cele necesare activității profesionale. În general au cunoștințe limitate de limba română, iar timpul liber și-l petrec în localuri scumpe împreună cu alți francezi sau străini care ocupă posturi asemănătoare.

Tehnocrații reprezintă o altă categorie a francezilor veniți în București; sunt, la rândul lor, angajați ai filialelor românești ale companiilor franceze, dar petrec în România mai mult timp decât cei de mai sus. Ei sunt mult mai deschiși să experimenteze orașul și cultura sa, motiv pentru care încearcă să învețe limba română, vizitează mai des țara și au contacte dese cu localnicii. Adiacent acestei categorii este și grupul studenților francezi din București care vin în oraș beneficiind de burse sau pentru a urma, în general, universități cu profil medical. Interacțiunile acestora cu orașul și locuitorii săi sunt foarte dese; studenții cunosc bine limba română, locuiesc în cartierele populare ale orașului și socializează preponderent cu colegii de facultate.

Cel de-al treilea grup este format din francezii care au ajuns în București pentru un loc de muncă plătit mai bine decât în Franța care le oferă un nivel de trai mult mai crescut decât acasă. Unii dintre ei au ajuns în București și pentru că aveau un partener sau parteneră de origine română. Se stabilesc în București pe termen lung, sunt răspândiți în tot orașul și frecventează aceleași locuri ca prietenii de vârsta lor. Cunosc bine limba română și sunt la curent cu toate noutățile din oraș.

Există două perioade ale migrației franțuzești către București. Prima, mai restrânsă, începe în 1990 și este formată din afaceriști “cowboy” care au transformat în avantaj lipsurile antreprenoriale existente în țară și din specialiști în domenii care începeau să se dezvolte în oraș. După 2000, stabilitatea și îmbunătățirea situației economice a României a adus un număr ridicat de francezi care lucrează în multi-naționalele care au început să apară în București, antreprenori sau studenți.
Avatarurile culturale franțuzești sunt prezente constant în viața Bucureștiului. Super-marketurile importă brânzeturi, vinuri și alte produse alimentare (considerate de calitate inferioară de francezii bucureșteni); numeroase restaurante sunt dedicate sau includ în meniu bucutăria franțuzească; petanque se joacă în weekendurile însorite în parcurile Grădina Icoanei, Tineretului sau Piața de Gros de către câțiva expați tineri care locuiesc în oraș de mai mulți ani; literatura și știința franceză pot fi accesate la Librăria Kyralina deschisă de o locuitoare a Bucureștiului de origine franceză, traducătoare pasionată de literatura lui Panait Istrati. Consumul cultural și culinar diferă de la o categorie la alta în funcție de gradul de deschidere față de experiențele românești.

Singurul moment care reunește într-o măsură mai mare diferitele grupuri de francezi bucureșteni este Ziua Națională a Franței prin recepția oferită de Ambasada Franței la București și evenimentele propuse de Institutul Francez. În 2015, aproximativ 2000 de francezi au luat parte la cele două evenimente.

Experiența bucureșteană a francezilor este în general agreabilă; în afara unor neplăceri birocratice, toți interlocutorii noștri sunt mulțumiți de un nivel de trai de multe ori mai ridicat decât în Franța, de posibilitățile și siguranța oferite de oraș și de interacțiunile cu localnicii.