Atelierul nostru de film se adresează elevilor de liceu din București care vor să aprofundeze, alături de formatorii noștri profesioniști, cunoștințele despre filmul documentar. În cadrul atelierului, participanții vor trece din fața ecranului în spatele camerei de filmat și vor deveni, chiar ei, regizorii propriilor mini-documentare.

Pe baza metodelor non-formale, liceenii participanți vor învăța cum se surprinde toleranța pe film. Plecând de la multiculturalitatea Bucureștiului, ei își vor alege o temă și vor urma toți pașii realizării unui film documentar, de la scrierea unui scenariu la filmarea pe teren și realizarea montajului. Pe parcusul celor 18 ore de atelier, elevii participanți vor învăța să lucreze în grup, să gândească dincolo de stereotipuri, să își testeze toleranța și cunoștințele despre oamenii din jurul lor. Formatorii noștri îi vor ghida în acest teritoriu al Bucureștiului divers și surprinzător.

Rezultatul atelierului constră în mini-documentare realizate de liceeni care vor putea fi urmărite pe site-ul nostru. Atelierul se adresează elevilor între 15 și 18 ani și se desfășoară în parteneriat cu liceele A.D. Xenopol și George Coșbuc din București.

Atelier I:

Atelier II:

PROFESOR

  • Elena Simion

ELEVI PARTICIPANȚI

  • Maria Gabriela Datcu
  • Bianca Elena Pîrvuleț
  • Mădălina Cristiana Ștefan
  • Oana Gabriela Dragomir
  • Ramona Antonia Trăilescu
  • Sidonia Alexandra Milcu
  • Roxana Ionela Lupea
  • Alexia Gabriela Lascu
  • Alexandra Iliuță
  • Giulia Alexandra Istodor
  • Roberta Christiana Chită
  • Maria Livia Lichi
  • Roberta Luca Magheru
  • Laura Benedicta Filip
  • Iustina Andreea Petolea
  • Andreea Boboruţă

ARHITECTURĂ

Brașovul a fost și este influențat de trei minorități sașii, maghiarii și evreii. Sașii apar în zona brașoveană în secolul al XII-lea, arhitectura săsească reprezintând rezultatul îmbinării stilului romanic si apoi gotic timpuriu european,cel mai bine fiind ilustrată de Biserica Neagră.

De asemenea, sașii au dezvoltat Brașovul ca un Burg medieval, dupa modelul cetăților de vest, adică cetatea întarită. Ca exemplu, avem zidurile cu bastioane, turnurile pentru apararea cetății, Poarta Ecaterinei toate datând din secolul al XIV-lea. Strazile sunt foarte bine trasate, Strada Republicii, Strada Castelului, Strada Sforii toate ducând în Piața Centrală, unde oamenii se întâlneau cu ocazia târgului sau altor evenimente de  socializare. Foarte interesant este faptul că românii locuiau în afara cetatii, în Schei. Un alt aspect relevant este faptul că toate casele din sec XIII-XIV au ars, ele fiiind reconstruite din piatră sau cărămidă în sec al XVIII-lea, păstrându-se stilul săsesc.

Kronstädter  Allgemeine Sparkasse (în limba română Casa Generală de Economii din Braşov) a fost o bancă săsească, prima bancă din Transilvania, înfiinţată în 1835 la Braşov. Sediul acesteia era în strada Mureşenilor, numărul 1 și a constituit un model pentru instituţiile de credit săseşti şi româneşti înfiinţate ulterior. Breslele meșteșugărești au dus la bunăstarea orașului, iar datorită  companiilor comerciale, au fost date scutiri de taxe locuitorilor Brașovului de catre domnitori.

În ceea ce privește maghiarii, aceștia au venit în zona Brașovului în secolul al XII-lea.  Examinarea arhitecturii propusă sub semnul modernităţii europene în această parte a ţării, între 1901 şi 1920, a urmat două direcţii distincte. O primă direcţie, cea timpurie şi mai răspândită, se leagă de influenţa notabilă a stilului budapestan ilustrat de Lechner Odon  O a doua direcţie a fost cea  din partea Art Nouveau şi dinspre căutările legate de spiritul regional propuse de Saarinen şi asociaţii săi.

Evreii sunt atestați în Brașov la începutul secolului al XVIII-lea. Sinagoga Neologă din Brașov a fost construită între anii 1899-1901, după planurile arhitectului maghiar Lipót (Leopold) Baumhorn și a fost inaugurată la 20 august 1901. Ea este folosită și în prezent în scopuri rituale. Pe lângă sinagogă, comunitatea evreilor din Brașov dispune de un restaurant ritual, un cabinet medical și un serviciu de asistență la domiciliu.

Perioada 1870-1914 este pentru istoria Brașovului un interval de prosperitate concretizat prin multe construcții noi, care ies din tiparul tradițional al orașului prin arhitectura pe care o propun, iar uneori chiar prin amplasare. Schimbarea de mentalitate care s-a produs în modul de construire nu poate fi explicată fără o raportare la spațiul central-european, de care istoria Brașovului se leagă strâns până la sfârșitul Primului Război Mondial. În această epocă, aproape nicio clădire semnificativă a orașului nu a fost construită fără influența unor modele culturale maghiare, austriece sau germane. Contextul orașului, cu particularitățile sale istorice, cu diversitatea sa etnică și culturală, a condus apoi la o adaptare a modelelor împrumutate în arhitecturi cu tonuri locale variate, înscrise însă în curentele epocii: Eclectismul și Arta 1900. Perioada care face obiectul expoziției nu este întâmplătoare; momentul în care clădirile din Braşov încep să fie asociate constant cu arhitectul, iar persoana acestuia să capete notorietate, se suprapune, peste ultima treime a secolului al XIX-lea, cu Peter Bartesch, iar apoi Christian Kertsch. Racordarea la stilurile arhitecturale practicate în Europa, datorită mobilității arhitecților din Imperiul Austro-Ungar, devine evidentă odată cu identificarea modelelor și surselor de inspirație pe care aceștia le invocă în proiectele lor. De exemplu, creația lui Bartesch poartă amprenta neo-renascentismului vienez, clădirile lui Kertsch au o referință la Rundbogenstil-ul german.

Au fost descoperiți și arhitecți necunoscuți, dar care au lăsat în epocă o producție impresionantă: Szekely Karoly (eclectism), Frații Gabory (Secession maghiar), Bulhardt&Dușoiu (eclectism, Jugendstil, Art Nouveau). Concret, expoziția prezintă desene de arhivă și fotografii de epocă (reproduceri) ale câtorva zeci de clădiri reprezentative ale orașului. Imaginile sunt însoțite de informații istorice și descrieri stilistice adecvate publicului larg.

În clădirea Bibliotecii Județene Brașov s-a desfășurat un atelier de machete cu participarea publicului, în care au fost reconstituite case vechi, care astăzi și-au pierdut aspectul original sau au dispărut: vila Verzar L. (arh. Szekély Károly, 1887-1888), vila Hessheimer (arh. Albert Schuller, 1903), casa Grunfeld R. (Bulhardt&Dușoiu, 1906-1908), vila Kertsch (arh. Christian Kertsch, 1888).  Cu ocazia unui festival stradal, au fost realizate alte două machete care redau înfățisarea inițială a Cazărmii Negre (astăzi Facultatea de Medicină), 1870-1873, arh. Peter Bartesch, și a Casei A. Tartler, 1902, arh. Christian Kertsch. Toate machetele sunt expuse în clădirea Bibliotecii Județene.

GASTRONOMIE

Aromele din bucătăria sașilor fac parte dintre moștenirea transmisă în Transilvania de la o generație la alta. Mai ales în ultimele decenii, rețetele au fost împrumutate de românii rămași în fostele sate săsești. Pe lângă ciorbe, supe, tocănițe, mămăligă, sarmale – feluri de mâncare obișnuite în spațiul nostru, mâncărurile sașilor surprind prin denumiri și ingrediente pitorești mai puțin cunoscute în restul țării, precum rubarbura sau chervarul (hasmatuchi), prin combinații inedite de sosuri de fructe și carne, preferința pentru gustul dulce-acrișor și aproape o cultură de inspirație austriacă a deserturile delicioase.

Sașii gătesc ciorba cu rubarbură, stafide, scorțișoară, dreasă cu smântână grasă. De asemenea, supa de mere sau așa-zisa ciorbă de friptură (Brodelawend), ciorba de miel cu chervar servită de Paști, găluștele din cartofi (Knodel), lebărvurstul fin condimentat, sosurile acrișoare de mere, vișine și agrișe servite cu fripturi, Hetschumpetsch-ul, prăjitura Hildenburg, hecleșul (Hanklich) prezent la orice sărbătoare, felurite keksuri și turta dulce cu miere împărțită copiilor de Crăciun, cremeșul/cremșnitul sau gogoșile aburinde servite mai ales de carnaval/Fasching, prăjitura răcoritoare cu rubarbură de primăvară 

Gulașul(gulyas) unguresc tradițional este frate cu porkoltul și cu papricașul și se face din carne de vită, mânzat sau vițel. Ca o scurtă istorie a gulașului, acesta apare în cărțile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Gulașul unguresc se gătește în general la ceaun, dar se poate găti evident și în oală. Gulașul de Seghedin(Szeged) este cel mai popular în zona Ardealului.

Kürtőskalács este un preparat alimentar specific sud-estului Transilvaniei. Termenul kürtőskalács înseamnă „cozonac împletit (în formă de coș de fum)”, o aluzie la gaura din forma cilindrica a acestui preparat.

Langos este o turtă făcută din aluat de pâine, umplută cu brânză, urdă etc., coaptă sau prăjită în grăsime.

Mâncarea evreilor se învârte în jurul produselor kosher. Legea veche iudaică a restrâns consumul de carne la animalele care au copite despicate și care rumegă, iar traditiile specifică, în mod clar, că sângele animalului nu trebuie consumat și că omul nu are voie să inducă nici un fel de suferință animalului pe care urmează să îl mănânce, din acest motiv, tăierea se face prin secționarea rapidă a gâtului animalului. Una dintre principalele legi dietetice ale evreilor este că laptele și carnea nu pot fi consumate la aceeași masă.

“Caşer, în ebraică înseamnă pur, curat. Acest tip de  alimentaţie a fost creat cu mii de ani în urmă.Învăţăturile din Biblie spun că nu trebuie consumată decât carne de rumegătoare fără copită despicată, peştii doar cu solzi şi aripi şi anumite păsări. Animalele trebuie sacrificate fără să simtă durerea. După ce sunt tranşate, dacă există semne că ar fi suferit de vreo boală, nu sunt consumate! Exista un om învăţat, care se ocupa cu trierea hranei pentru a fi Caşer!

RELIGIE

 Vorbind despre religie, sașii au fost inițial catolici, Johannes Honterus  aducând  Reforma luterana si tiparul  în Transilvania.  Maghiarii pe de altă parte sunt catolici si reformati dupa Calvin. Prima biserica catolica s-a construit pe strada Muresenilor. Biserica Reformata, cunoscuta si sub denumirea de Biserica Calvină, este o biserica creștină creată în urma Reformei protestante. Religia poporului evreu este Iudaismul, ale cărui percepte au stat la baza altor religii monoteiste precum Creștinismul și Islamul.

TRADIȚII ȘI OBICEIURI

ZIUA RECOLTEI (Erntedankfest)

Fie că este vorba de culegerea roadelor, fie de sosirea unui nou anotimp, ca și la români “ziua recoltei” este un prilej de bucurie transformat în cântece, dansuri si multă veselie. În această zi, biserica evanghelică din cetate este împodobită cu diferite recolte aduse de enoriași. După slujba religioasă, sărbătoarea continuă în sala festivă a comunității săsești. Aici se gasesc expuse cele mai frumoase produse agricole, fiind numerotate în vederea organizării unei tombole, cu toți cei prezenți la această sărbătoare. În ritmul muzicii de fanfară, cântecele și dansul, fac atmosfera din sală să fie una din cele mai placute.

Borița

O tradiție specifică a maghiarilor ceangăi din cele șapte sate săcelene este „Borița”. Dansul tradițional se mai joacă astăzi în localitățile Zizin, Săcele și în mod special în Purcăreni. Dansul Boriței este jucat numai de băieți și datează încă de pe vremea Împăratului Josef de Habsburg. „Borița” îmbină armonios elementele dansului popular maghiar, român, turc și bulgar, a fost influențată de Călușarul românesc, împrumutând de la acesta anumite elemente precum zurgălăii de la genunchi, prezența vătafului, cât și o serie de figuri: pintenii, sărita, bătuta jos. „Borița” este un dans ritual, cu rol protector. Borițașii alungă spiritele rele ale iernii. Dansul în cerc semnifică ciclicitatea anotimpurilor și a vieții.

CARNAVALUL ( FASCHING )

Cu toate că cea mai mare parte a comunității săsești a părăsit rând pe rând tara, plecând în Germania la rudele lor, tradițiile și obiceiurile acestora s-au menținut și datorită rolului important pe care il are preotul evanghelic Peter Klein. Printre aceste tradiții, un loc de frunte îl ocupa “fasching-ul” – marele carnaval ce simbolizează sfârșitul iernii și are loc în luna februarie a fiecărui an. La acest eveniment participă cetățeni din comuna indiferent de etnie, alaturi de oficialitatile comunei si invitați de onoare din țară și străinătate. Carnavalul începe cu o mică paradă a măștilor, timp în care inimioarele cumparate de invitați sunt prinse pe costumele lor. Premierea măștilor se face in funcție de cate inimioare a primit fiecare mască. Masca cu numarul cel mai mare de inimioare primește premiul cel mare, respectiv tortul pregătit în acest scop. Dupa premiere, începe petrecerea cu dans și cântece în compania fanfarei comunale.

ZIUA MAMEI( Muttertag)

În prima duminică a lunii mai se serbătorește “Ziua mamei”.Femeile din comunitate împodobesc cu o zi înainte biserica, pregătesc cadourile pentru mame și fac buchetele de flori pentru cele ce și-au botezat copilul în anul respectiv. La slujba de duminică, doua fete îmbracate in portul săsesc, merg cu câte un buchet de flori în mână spre altar, pentru a le depune în memoria mamelor care s-au stins din viață. În acest timp se cânta cântecul : “ Und wenn du noch eine Mutter hast “( Si daca mai ai o mama).

”FĂRȘANGUL”

”Fărșangul” și înhumarea fărșangului datează de peste două sute de ani și este împrumutat de către maghiari de la sași. Ceremonial de primăvară, „Fărșangul” se ține înaintea Postului de Paște. Era organizat de cetele de feciori care se pregăteau să plece în armată (Ormeniș). Băieții confecționează măști de animale, personaje fantastice, spirite malefice, care pun stăpânire pe lume în perioada dintre Crăciun și Paște. Măștile urmează un car alegoric pe care stă așezată macheta unei case acoperite cu stuf în care pe o roată stau două păpuși – un băiat și o fată, în costume populare maghiare. Alaiul astfel format se deplasează pe străzile satului, bat la porți și intră în curți, ca simbol de alungare a duhurilor rele. Spre seară, participanții se adună la o gazdă stabilită dinainte, unde mănâncă, apoi se duc la căminul cultural unde are loc Balul Fărșangului.

„Împușcatul cocoșului”

„Împușcatul cocoșului” este un obicei tradițional al comunității maghiare din Apața. Ceremonialul se desfășoară în prima zi de Paști. Originea obiceiului este legată de o legendă a locului care spune că în secolul al XIV-lea, în timpul invaziei tătarilor, sătenii s-au retras în Cetatea Neagră, ale cărei ruini se mai văd și astăzi. Invadatorii au auzit cântecul unui cocoș aflat în cetate, refugiații fiind astfel descoperiți, jefuiți și mulți dintre ei omorâți. Supraviețuitorii au hotărât drept pedeapsă să împuște cocoșul care i-a trădat. În zilele noastre, locul cocoșului viu a fost luat de cocoșul desenat.

ZIUA CETĂȚII (Burgfest)

“Ziua cetății”- este pentru prima dată înființată în anul 1990, în scopul de a sărbători hramul bisericii”Sf. Petru”. Până în anul 1999, sărbătoarea se desfașura în curtea cetății, iar începand cu anul 2000, în sala festivă a comunității săsești.Festivitatea începe cu un program de fanfară susținut în turnul cetății, după care toți invitații din țară și străinătate, se strâng în sala festivă, unde sărbatoresc evenimentul prin cântece, dansuri și voie buna, întreținând astfel spiritul de unitate al acestei etnii.

Purim

Evreii braşoveni celebrează în luna martie, prin muzică şi voie bună, una dintre cele mai importante dintre sărbătorile lor, Purim. Costumaţi în regi şi prinţese, aceştia au comemorat eliberarea poporului evreu din Imperiul Persan-Babilonian, Povestea Purimului, care a avut loc acum 2300 de ani, îi are ca eroi pe Estera, o tânără evreică din Persia, şi Mordechai, unchiul ei mai în vârstă, care o crescuse. Regele Persiei, Achasverush, dispune execuţia soţiei sale, iar apoi îşi caută o nouă soţie. Aşa se îndrăgosteşte de Estera, cu care se căsătoreşte fără să ştie că aceasta este evreică. Haman, unul dintre sfetnicii regelui, cu porniri anti-Semite, încearcă să îl facă pe rege să îi extermine pe evrei. Mordechai vine atunci la Estera şi o roagă să îşi folosească poziţia  influentă pentru a-i vorbi regelui în numele evreilor. Regele o ascultă cu înţelegere pe soţia sa şi poporul evreu este salvat, în timp ce Haman este spânzurat pe spanzuratoarea pe care el o pregatise pentru a-l omorî pe Mordechai. Înţelesul cuvântului “Purim” este “sorţi” şi sărbătoarea este considerată cea mai veselă sarbatoare a iudaismului. Purim este celebrată în fiecare an în funcţie de calendarul ebraic la a 14-a zi a lunii ebraice Adar, a doua zi după victoria evreilor asupra duşmanilor. „Purim este cea mai veselă sărbătoare a poporului evreu. Este vorba despre o istorie complicată, descrisă printr-o festivitate frumoasă. Această zi a fost sortită pieirii poporului evreu, dar printr-o răsucire de situaţie, poporul evreu a triumfat” explică Tiberiu Roth, preşedintele comunităţii evreieşti de la Braşov. Conform tradiţiei, evreii braşoveni se costumează în diverse personaje şi umplu sinagoga. Festivitatea este alcătuită din slujba religioasă îmbinată cu un spectacol pe cinste. Toţi cei prezenţi la ceremonie cântă şi se bucură alături de semenii lor.

PERSONALITĂȚI

Apollonia Hirscher

O figură aparte din istoria Braşovului secolului XV-XVI este Apollonia Hirscher. Văduva judelui Braşovului, Lukas Hirscher, Apollonia a preluat cu mână de fier afacerile soţului care se întindeau până în Austria şi Turcia. Apollonia Hirscher ajunge cea mai bogată femeie din Braşovul medieval, într-o vreme în care politica şi negoţul sunt practicate doar de bărbaţi. Spirit generos, săsoaica donează mare parte din averea sa locuitorilor cetăţii. Printre donaţii se numără şi Casa Negustorilor, situată la colţul străzii Apollonia Hirscher cu Piaţa Sfatului. La vremea aceea Casa Negustorilor era cea mai lungă construcţie din Braşov şi adăpostea standurile meşteşugarilor şi cântarul oraşului, iar pivniţa era destinată negoţului cu vinuri. Construcţia mai păstrează blazonul familiei Hirscher, datat 1545.  Legenda spune că Apollonia Hirscher a construit Casa Negustorilor în semn de mulţumire după ce fiica ei, care a fost considerată moartă câteva zile, s-a trezit din moarte clinică.
Tot în amintirea acestei întâmplări miraculoase, Apollonia Hirscher şi fiica sa sunt reprezentate într-o frescă pe frontonul clădirii de pe strada Michael Weiss numărul 22.

Tiberiu Roth

Tiberiu Roth, membru activ al comunității evreiești din Brașov, a condus congregația timp de 26 de ani, care acum mai numără doar puţin peste 200 de membri. În preajma celui de-al doilea razboi mondial erau aproape 4.000 de etnici evrei pentru ca imediat după război, numărul lor să crească la 6.000 de suflete. Printre membrii comunităţii braşovene se află şi câţiva supravieţuitori ai Holocaustului, evrei care au scăpat cu viaţă din lagărele de  exterminare. Şi familia mamei lui Tiberiu Roth, aflată în anii deportărilor în Ardealul de nord, a fost dusă în lagăre. Nu s-a mai întors nimeni. „Mama avea o familie mare cu multe încrengături, cu copii mulţi, au fost deportaţi şi i-am aşteptat să se întoarcă până în 1947… nu s-a mai întors nimeni din deportare”, povesteşte Tiberiu Roth. El a cunoscut din copilărie ce înseamnă concret manifestările antisemite. „În copilărie cea mai pregnantă amintire, cred că aveam cinci ani, asta sigur nu o să uit niciodată când au venit legionarii. Stăteam la Lupeni şi l-au luat pe tata şi pe bunicul meu şi i-au bătut la sânge.” povestește Tiberiu Roth. Primele gânduri din viaţa în aşa zisă libertate au fost către o afacere privată. Cu un grup de  colegi de la Institutul de cercetări pentru autovehicule rutiere au deschis un service auto. Deoarece cu mașinile nu prea a mers, s-au apucat de făcut mobilier. În cele din urmă, comerţul avea să fie activitatea care îi va aduce satisfacţie. Pentru că cererea era atât de mare, au vândut televizoare în rate, pentru prima oară la Braşov, după Revoluția din 1989. Dintre clienţii care au luat televizoare în rate de la magazinele  International Business Company, doar unu la sută au fost rău platnici. O altă afacere în care a pus suflet a fost o fabrică de iaurt cu fructe. De numele lui Tiberiu Roth se leagă şi deschiderea unei clinici, care acum are 15 ani vechime şi 17 centre în ţară. Acum, Tiberiu Roth este preşedinte de onoare al societăţii care administrează clinica.

La Braşov, Tiberiu Roth stă treaz şi ne reaminteşte de spusele lui Einstein: „Lumea nu e primejdioasă din cauza celor puţini care fac rău, ci a celor mulţi, care privesc şi nu fac nimic!”.

Textele care prezintă diversitatea culturală a orașului Brașov au fost realizate de Cătălina Stoica, pe baza documentării realizate de elevi.

Activitățile au avut loc în cadrul proiectului “Imaginile României. Ateliere creative despre diversitate”, realizat de asociația MAIE și co-finanțat de AFCN.