Forumul Diversității Culturale poftește publicul la Biblioteca Vie a artiștilor, pentru un tip de lectură (cel puțin) neconvențională. În loc de cărți, iubitorii de povești frumoase sunt invitați să „împrumute” reprezentanți ai minorităților naționale și a noilor grupuri etnice din România, ale căror narațiuni pot fi „citite” prin intermediul conversației.

Sâmbătă, începând cu ora 14, în cadrul Bibliotecii Vii a Diversității o veți putea cunoaște pe Aida Sosic.

Unde te-ai născut, unde ai mers la școală? Care a fost viața ta înainte de a te stabili în România?
M-am născut într-un orășel fermecător, în inima inimii, cum îmi mai place să spun. Bosnia are formă de inimă, iar Bugojno este fix în inima acestei țări. Acolo am copilărit, mi-am spart genunchiul prima dată pe asfalt, am văzut teatru din culise, am plâns auzind sirene, am fost head-over-hills over Jeff Buckley, am fugit de acasă ca să ajung la primul festival de muzică rock și am visat. Mult.

Îmi place să gândesc că viața este un șir de coincidențe miraculoase din care se nasc lucruri absolut fascinante. Cam așa, chiar și pe lângă faptul că am copilărit într-un război absurd și unul dintre cele mai sângeroase conflicte pe care le-a trăit Europa vreodată. Toate astea, când sunt în bună dispoziție.:)

Încă mă lovesc și tragediile mari și false, după care mă ascund și de mine, imaginându-mi că nu sunt.

Bosnia Herțegovina e un amestec de culturi, limbi, religii și etnii diferite. Cum funcționează acest amestec? Cum a influențat asta viața ta și a familiei tale?
Sarajevo este, poate, singurul loc din Europa în care poți să auzi clopotele bisericii, vocea mezinului și rugăciunile de la sinagogă în același timp. O polifonie luminoasă, la o intersecție semi-imaginară care cumva te învață, fără să știi că, de fapt, totul este mult mai aproape decât crezi și că zidurile apar și dispar la fel de ușor. După război, am rămas singuri într-un laborator care ne-a derutat pe toți, din care nu știam cum să ieșim și care ne-a orbit ușor, poate și sufocat cu propria suferință după lucruri care au fost pierdute. Bosnia acum e un strigăt mut despre care nu știu sa spun mai multe.

Ești musulmană. Ce rol are religia în viața ta? Povestește-ne puțin despre relația ta cu islamul.
M-am născut într-o familie în care religia deține un rol important, avându-l pe bunicul meu imam. Eu, însă, sunt încă un copil curios și, mai mult decât atât, naiv din punctul ăsta de vedere. Am multe, prea multe întrebări.

Care și cum a fost prima întâlnire cu România?
Delta Dunării. Teatrul Labirint. Și coincidențele minunate, deja menționate mai sus. Ulterior, am aflat că înclinația mea către România poate nu a fost chiar atât de întâmplătoare. Se pare că o parte dintre ancestorii mei s-au oprit în România, iar unii dintre ei s-au stabilit în Timișoara. Asta am aflat recent și nu sunt neapărat surprinsă de acest lucru.

Ce știai despre România înainte să ajungi aici?
Câțiva oameni minunați. Niște peisaje absolut incredibile. Câteva episoade din perioada lui Ceaușescu și o poezie de Stănescu purtată într-un caiet (incredibil faptul că acești doi oameni au încăput în aceeași propoziție.:) )

Ce s-a dovedit fals sau adevărat despre ceea ce credeai că știi despre România?
Eu am venit cu inima deschisă și mi-ar plăcea să cred că și cu mintea la fel de deschisă. Adevărul este că sistemul birocratic din România a fost mult mai dur cu mine decât mă așteptam, iar oamenii mult mai blânzi. Și da, Stănescu e cam greu de tradus. :))

Când te-ai stabilit aici și de ce?
S-a întâmplat acum doi ani și jumătate. S-a întâmplat.

Cum a fost adaptarea? Cât de grea sau ușoară ți se pare învățarea limbii română?

România, all in all, a fost destul de prietenoasă cu mine. Nici eu nu am fost altfel, așa că ne-am înțeles atât cât am putut. Am avut momente de tip drama-queen, în care voiam să plec, din mai multe motive, dar tot apărea câte un motiv în plus să nu o fac. Și așa, dintr-un nu am rămas cu un da. Aici. Încă.

Care au fost diferențele culturale de depășit? Ce îți lipsește din Bosnia? Care e cea mai mare diferență între români și bosnieni?

Am învățat să îmbrățișez, nu știu dacă asta înseamnă și a depăși.Așa mi se pare că se construiește ceva ce nu aș vrea să rămână neapărat în trecut. Îmi lipsește limba mea uneori, jocurile de cuvinte și umorul bosniac. Restul oricum face parte din mine și nu știu dacă mi-e dor de ceva cu adevărat.

Ești parte a Companiei de Teatru Labirint, membru în trupa Aida și noi. Poți să ne povestești puțin despre cum ai început să faci teatru și muzică? Ce proiecte ai în prezent?ICum apreciezi atitudinea românilor față de minorități? Ai simțit vreodată că eşti discriminată pozitiv/negativ pe motive etnice în România?

Am crescut cu și prin teatru și sper să o fac în continuare. Teatrul Labirint este o frumusețe și o sursă infinită de revelații. Am pornit de la teatrul din orașul meu, Teatar FEDRA. Povestea a continuat cu ALTEATAR din Sarajevo, cu The Republic of Imagination, o rețea internațională cu sediul în Țara Galilor, cu Compania de Teatru Labirint din România și nu numai. Am plecat din țară înainte dea începe studiul în teatru acolo. Am câștigat o bursă în România și sunt masterandă la UNATC. Evident, sper ca în acest context să reușesc să fac mai puternică legătura dintre România și zona din care provin. Pentru mine, muzica nu este un cosmos separat de teatru, dar vine din cele mai pure și adânci locuri, din ființa mea sau de oriunde ar fi. Este o esență care vibrează prin mine și bate în locuri cunoscute și necunoscute, întotdeauna cu o bucurie imensă și inexplicabilă. Aida și noi este un proiect plin de umor, demențial, absurd și atâââât de frumos. Aida și noi, sau Mihai, Dan, Ati de Chile, Bogdan și cu mine(sau cum îi place lui Mihai să spună:Miss Bosnia, doctorița über, Captain Bulgaria, Sam The Stripper, The Soul Engineer & Esquire Aristides. E o bucurie mare. Care tot crește. Între timp, am început să cânt și cu talentatul Cari Tiborși orchestra lui de muzicieni senzaționali. Tibor face muzică de teatru, iar direcția asta mă tentează și pe mine și nu pot să ascund faptul că mi-ar plăcea tare mult să experimentez și în zona asta.

Cum apreciezi atitudinea românilor față de minorități? Ai simțit vreodată că eşti discriminată pozitiv/negativ pe motive etnice în România?

Ca și în oricare altă parte, te mai intersectezi cu preconcepții, atât proprii, cât și ale celorlalți, dar România ar putea fi unul dintre cele mai deschise și prietenoase țări în care am fost până acum și,lăsând la o parte labirintul birocratic absolut absurd și tot ce presupune acest lucru, este un loc care te împinge încontinuu din zona ta de confort, ceea ce este un lucru minunat.

Cum ai descrie relația ta cu România?

E un roller coaster emoțional care mă face sa spun „Mulțumesc!” de foarte multe ori pe zi.

Articol publicat în http://www.modernism.ro/2017/10/31/aida-sosic-si-noi/

 

Write a comment:

*

Your email address will not be published.


Parteneri media

Proiect finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României